photo

s-a întâmplat ceva cu urechea mea dreaptă
de câteva zile încoace, în loc să-mi cânte despre stele
şi să-mi recite poezii cu rinoceri dansatori de flamenco
stă şi oftează îndelung şi apăsat.
seara se uită la filme siropoase şi plânge pe înfundate,
iar ziua trimite scrisori de inimă albastră pe avioane din hârtie creponată.


piciorul stâng a început şi el să mi se plângă
cum că i s-a îndrăgostit călcâiul
şi e nevoit să meargă doar pe vârfuri
că în fiecare zi întârzie, 
ba în staţia de metrou, 
ba la lucru,
iar oamenii sunt prea grăbiţi să mai asculte
poveşti de dragoste neîmplinite
despre urechi şi călcâie îndrăgostite.

Yuri

photo

Cum treci strada de la metrou, lângă John Lennon-ul de zapadă,  îl întâlneşti pe Yuri, iepurele basist. Yuri este mare fan Beatles, de aceea, în mai toate concertele sale, cântă cover-uri după trupa sa preferată. Lui Yuri nu-i prea pasă de frigul de afară, ba mai mult, şi-a construit o scenă din bucăţi de gheaţă şi zăpadă, iar pentru ascultătorii curioşi a încropit un loc special unde pot dansa sau asculta nederanjaţi muzica sa.

 În unele seri, după ce s-a terminat programul de lucru, lui Yuri i se alătură bursucul Alistar la tobe, şi bufniţa Abigail, la voce. În astfel de ocazii speciale, noi ne aşezăm printre lampioanele colorate şi, încălziţi de un vin fiert aromat, începem să cântăm alături de ei până după miezul nopţii.

Furnica

Şi ai pornit curajoasă în călatorie, în ciuda avertismentelor alor tăi.

Ţi-ai luat doar un rucsac cu firmituri şi un sac de dormit pentru când aveai să ajungi la încheietură. 

Ai început cu degetele şi ai patinat pe şanţurile din amprente; le-ai luat pe toate la rând şi le-ai alintat cum te-ai priceput tu mai bine..

Apoi ai înaintat curajoasă spre palmă, trecându-ţi picioruşele cu grijă peste liniile ce acopereau degetul de la un capăt la altul. La un moment dat te-ai oprit la inelar şi fascinată de aluniţa pe care ai găsit-o ai rămas admirând-o până spre apus.

Când s-a întunecat de-a binelea, te-ai adăpostit în podul palmei şi-mi priveai tăcută poveştile cum se depănau una după alta.

Zorii te-au găsit înaintând cu paşi mărunţi pe ramificaţiile liniei vieţii şi când în sfârşit ai atins inelul încheieturii ai uitat pentru o clipă de tine şi de lume. Nu ţi-ai dat seama că ţineai cu dinţii de moment, iar eu, distras de-nţepătură, ţi-am făcut vânt, înjurând printre dinţi micuţa pată roşie cu care mă pricopsisem. 

photo

Azi m-am trezit cu inima pe dos
şi-am dat buzna de îndată la farmacia din stradă
am cerut cu stoicie o doză de energie,
puţin roşu în obraji, să nu sufăr un picaj
Cu privirea-ntr-un roman
doamna mi-a răspuns distrată 
şi puţin cam enervată
Domnişoara, vezi ce scrie, chiar aici pe broderie?
Nu se dau medicamente pentru astfel de momente!

Boala de care nu vreau să scap

"-Salut! Mă numesc L.şi sunt dependentă de poveşti."
Probabil  asta aş spune dacă aş fi membră a Clubului Dependenţilor Anonimi de Poveşti. Şi dacă ar exista un astfel de grup,  bag mâna în foc că nu ne-am duce să ne lecuim ci dimpotrivă, să ne mai potolim puţin din foame.
 Ne-am strânge într-o casă veche, cu camere mari şi luminoase, aranjate cu dichis. Ne-am aşeza pe jos, pe perne colorate şi am face bilanţul: cine ce poveşti a mai descoperit, în ce colţuri, de pe care buze, sau în ce priviri. Am face focul în teracotă şi ne-am încălzi trupurile îngheţate strângând în mâini căni mari cu vin fiert şi bucăţi de portocală. Apoi am începe să istorisim până în zori, când fiecare va porni pe cărarea lui, cu un zâmbet jucăuş ascuns în colţul buzelor.