Dec 3, 2009
Mes jours avec Dali

Nov 18, 2009
The notebook

Nov 16, 2009
:)
Awesome Book Tour from Dallas Clayton on Vimeo.
Pentru oamenii cu povesti, pentru ca au vise, pentru ca au curajul sa incerce si sa le implineasca, pentru ca se poate, pentru ca imi place sa ii am in jurul meu, pentru ca azi am zambit si am ras pana m-a durut fata, pentru ca ma bucur ca nu am facut poze si ca am cunoscut in schimb pe cineva extrem de interesant, pentru ca i-am cunoscut putin mai mult pe altii si putin mai bine pe mine.
Nov 14, 2009
Jul 22, 2009
L.

L traieste mereu in nonsens, e paradoxala
L iubeste ca si cum totul s-ar termina maine
L nu stie cine e pentru ca de fiecare data e altcineva
L traieste in alt prezent
L fuge de oameni si se ascunde printre ei
L colectioneaza povesti intr-un album cu vise
Jul 21, 2009
My life according to Radiohead
Pick your Artist
Radiohead
Are you a male or female:
Kid A
Describe yourself:
Optimistic
How do you feel:
The tourist
Describe where you currently live:
House of cards
If you could go anywhere, where would you go?
Palo Alto
Your favor2ite form of transportation:
"....."
Your best friend:
Pablo Honey
You and your best friends are:
Climbing up the walls
What's the weather like:
Everything in its right place
Favorite time of day:
Morning bell
If your life was a TV show, what would it be called:
2+2=5
What is life to you:
Nice dream
Your relationship:
Where I end and you begin
Your fear:
How To Disappear Completely
What is the best advice you have to give:
Pulk/Pull Revolving Doors and Like Spinning Plates
Thought for the Day:
No Surprises
How I would like to die:
Go to Sleep
My soul's present condition:
High and Dry
My motto:
Anyone Can Play Guitar
May 27, 2009
Cand ma trezeai din lumea mea camera era toata un voal,
peretii isi sarutau incheieturile si le era frica de murmure, de soapte, de cuvinte nerostite
Noi ne scriam franturile in carbune si le trimiteam prin urmele de pe asternuturi
Le scriam cu verde pal si le imbracam in umbre
Ne lasam zambetele pe genunchi si coate si ne ascundem de lumea de afara
Pe noi singuratatea lor nu ne atinge, nu ne fura culorile, nu ne rapeste betia
Noi suntem nemuritori, nu ne traim prezentul,
pe noi ne invaluie infinitul.
Realitatea noastra nu e conventionala,
traim prea mult in alte ganduri
Noi visam si plangem pentru a tine minte cine suntem
Si obosim, tipam si incepem jocul de-a soarecele si pisica.
Si-adorm...
Si iesi, respiri, ii simti, auzi, ascunzi, te-ascunzi si teama...
Si pleci, alergi, te lupti si ploaia...
May 6, 2009
Despre Ioana

începuturile sunt întotdeauna reci.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Bucur Alexandra Emilia
Şi se pierde.
Se apleacă câteodată deasupra barelor unde se bat covoarele
Şi priveşte lumea de sus
Cum se frământă ca un muşuroi.
Gândurile o aduc mult în faţă
Şi se apleacă până când îşi lipeşte
Faţa de genunchi.
Ioana are un nume şi un prenume
Şi îi e teama să se semneze pe toţi pereţii
Că o descoperă lumea,
Cu două prenume îţi doseşti identitatea.
Uită să strige uneori după sine
Şi atunci rămâne cu palmele despletite pe umeri
Se uită în jur
Şi nimeni n-o recunoaşte,
Fiecare cuvânt valorează tot mai puţin
Ioana eşti singură,
Dar asta o ştii deja,
Ţi-ai uitat culoarea părului
Şi pipăi oglinda cu disperare
Să-ţi recunoşti faţa.
Lasă mâncarea să se răcească,
Taie lămâile întotdeauna pe mijloc
Şi acolo unde greşeşte, tăietura se face ca o cicatrice de operaţie,
Ioana întârzie la masă,
Mâncarea i se răceşte mereu
Dar nu îi pasă,
Din scuzele ei lipsesc numai „ă”-urile.
(cu multumiri lui Cata :) )
May 2, 2009
Make people smile

Yoli a inceput sa lucreze la un proiect initiat de Andrei Oghina, al carui site este http://www.binefacere.ro/. Au nevoie de ajutorul nostru pentru a-l promova cat mai bine. "Binefacere.ro este o punte de legătură între, de o parte, cei ce au disponibilitatea de a face un bine, de a ajuta oameni aflaţi în dificultate, contribuind la rezolvarea sau atenuarea problemelor lor, şi, de cealaltă parte, cei dintre noi aflaţi într-un moment dificil, în care avem nevoie de ajutor."
Cazurile nu sunt mediatizate, sunt izolate si reprezinta problemele unor oaameni care au fie nevoi financiare, fie nevoie de obiecte in sine (un pat , o proteza, un calculator etc.)
Puteti ajuta fie cu bani sau resurse materiale fie, daca aveti un blog, folositi logo-ul sau puneti link-ul in blogroll.
Apr 27, 2009
Ce te face fericit?
Tu de ce ai nevoie pentru a fi fericit?
- povesti
- persoane dragi
- poze
- carti
- muzica
- plimbari solitare
- cafeaua de dimineata
- zambete
- lucruri marunte
What makes you happy? - shot on 5DMKII from Jon Rawlinson on Vimeo.
Apr 10, 2009
In cautarea omului total
(foto Stelian Plesoiu)
via Adi Ciubotaru
fragmente :
"Mircea Eliade este, pentru oricine încearcă să-l descopere, o adevărată probă a labirintului. Un labirint format din idei, argumente şi contraargumente, interpretări. Aflat departe de conflictele vremurilor agitate trăite de Maestru, dar fiindu-i aproape în ultimii ani de viaţă, Stelian Pleşoiu este unul dintre puţinii români care au avut acces direct (chiar locuind un timp) în apartamentul soţilor Eliade din Chicago."
"Stelian Pleşoiu ne-a depănat povestea, aşa cum a trăit-o: "A fost o experienţă unică şi irepetabilă. Datorită lor, viaţa mea a luat o altă întorsătură. O dată ce m-au cunoscut, n-am mai «scăpat» de ei. M-au asaltat cu întrebări: «De unde eşti? Ce faci? Ce studiezi?» şi mai ales «Ce mai e prin ţară?» La început nici nu ştiam cum să mă adresez. Când i-am spus «domnule», am fost corectat imediat de doamna Eliade: «Ori îi spui Maestre, ori direct, Mircea; mie poţi să-mi spui oricum, dar să mă strigi Christinel», deşi în acte o chema Georgette."
"Cărţile erau viaţa lui Eliade: "De 30 de ani avea aceeaşi bibliotecă. Ştia unde se află fiecare fir de praf. Americanii au o vorbă: «God bless my mess», şi acest proverb caracterizează cum nu se poate mai bine biroul lui, cuprins de o dezordine ordonată. Ştia exact de unde să ia fiecare hârtiuţă. Nu lăsa pe nimeni să-i ordoneze documentele, fiindcă apoi era pierdut, nu mai găsea nimic".
Pe Eliade l-a măcinat dorul de ţară. După cum se ştie, el nu s-a mai întors niciodată în România: "Christinel ar fi vrut să se întoarcă. Era sensibilă la tot felul de «atenţii», flori, bomboane, băuturi fine, primite pe diferite căi, dar n-a reuşit să-l convingă. Era cât pe ce la un moment dat, dar Eliade a întors pe toate feţele această hotărâre, iar Cioran şi Eugen Ionescu îl sfătuiau de asemenea să nu cedeze. Curgeau invitaţiile, de la Ceuşescu personal, acesta şi acoliţii lui îl curtau asiduu.
Era vorba de principii: şi-ar fi încălcat principiile de-o viaţă şi s-ar fi compromis iremediabil. Dacă s-ar fi întors în România, ar fi trădat toată intelectualitatea generaţiei sale şi pe cei plecaţi în exil. I-au promis să-i arate «realizările comunismului», programul ar fi cuprins o cină cu Ceauşescu însuşi, un sejur la munte şi la mare, lui Christinel i-au promis chiar că-i dau înapoi moşia de la Niculiţel, câte şi mai câte. Dar el a rămas ferm pe poziţie, chiar dacă a suferit enorm că nu se putea întoarce".
tot articolul aici
Apr 3, 2009
Guardian open platform
Click aici.
Mar 26, 2009
Mar 25, 2009
Mar 19, 2009
Aiurea
Cand se plimba singura prin masa amorfa de umbre ce-si taraie franturile, isi aminteste zambind
Cum o bucata din ea va muri la urmatorul vis eliberat
Cum zambetele injumatatite ii vor sfasia suflul
Cum intr-o dimineata se recunoaste si isi da seama ca nu e ea
Cum gravitatia devine ceva abstract
Cum bula pe care si-o construieste isi fabrica fisuri
Cum mastile nu vor sa coboare
Cum va trai cu gandul la ieri
Cum iubea cu varfurile degetelor
Cum simtea cu tacerea
Cum tremura la plutiri
Cum literele i se articulau pe trup
Cum intr-o zi a clipit mai rar
Cum de ieri va intoarce mai multe pagini
Cum amintirile nu-i mai apartin
Cum se infasoara de catava vreme intr-o matase inabusitoare
Cum sta intinsa si isi aminteste de lucruri viitoare din trecutul de azi.
Pentru Cata care ma pune sa mai scriu :)


