Primiţi cu plagiatul?

Pentru că atât îi duce pe unii mintea. Şi cum nu îi duce prea departe preferă să fure de la alţii şi să îşi însuşească meritele că deh, câţi se pot prinde? Uite că se prind.
Întâmplător am dat peste un articol amuzant despre un nene care povesteşte cum nu o să-şi găsească el prietena potrivită niciodată.
La fel de întâmplător în reader la sharing am primit un alt articol cu acelaşi titlu, doar că în română şi cu datele demografice modificate (originalul e din 1999, ultimul din 2009).

Am lasăt comentarii şi pe blog, dar evident le-a şters. Domnul se descrie în felul următor: "Spuneam despre mine odata “astazi nu am apucat sa gandesc. ieri am uitat ca pot avea idei. acum o luna nu am mai apucat sa ma trezesc la realitate. anul trecut uitam sa ma duc la intalniri cu fetele. de maine promit ca va impung cu degetul. ilogic, dar frumos precum ideile colorate ce nu apucam sa le avem.“. Imi mentin afirmatiile si acum."

Eu aş zice că-s adevărate doar primele două afirmaţii. De la atâta uitat să gândească i-au fugit şi ideile şi prezenţa de spirit de a menţiona cine e în realitate autorul textului. Ştiiiu, ştiu... ne plac comentariile de la fete care admiră simţul umorului şi inteligenţa fără limite şi trimit bezele, dar măcar să fie pe meritate.
Ntz, nu aşa se face, Dorele! Dacă tot nu le ai cu scrisul reorientează-te în carieră, nu ştii niciodată...fetele se vrăjesc şi altfel...sau nu.