Trec trenuri pe trupul tău Ioana

"Ioana, trec trenuri pe trupul tău
Precum gândurile,
Stai cu braţele încrucişate la piept,
Trenurile se zbat pe trupul tău fără să găsească gara
La încheieturi sau când se bat cap în cap oasele.

În tot arealul ăsta căruia alţii i-au trasat marginile
Cu un băţ pe nisip,
Îţi faci oameni din plastilină şi îi laşi în sălbăticia
Faptelor
Găseşti la tot pasul
Obiecte de care nu mai ai nevoie,
Care nu mai pot să te mulţumească.

Dai cu piciorul în bălţi de carton,
Lumina întoarsă pe dos dă la o parte
Hâtia din geamuri
Ca să se nască lumi din mame terestre, 
Pielea ta Ioana naşte pietre în loc de tumorete.
Oamenii de pe lângă tine
Aleargă în toate părţile 
Ca să scape de umbre şi de scame,
Cad cu timpul de gât,
În toată devenirea asta,
Unii încearcă să-ţi pună piedici,
Alţii să fie mai oameni printre oameni.

Nu vrei Ioana să fii,
Nimic din ce nu poţi,
Nici măcar puţinul pe care îl rupi de la alţii,
Sau fiecare mască a celor din jur
Pe care o poţi trage spre tine
Până când o crezi
Şi o inserezi în sine până la dizolvare."



de bucur alexandra-emilia