Din sertar

În ciuda aspectului fizic prăfuit, blocul meu are o personalitate de artist. Când a pornit voiniceşte acum câteva zeci de ani în căutarea unei adrese ştia exact ce anume îşi dorea: o lume ascunsă, cu alei pline de tei şi iasomie şi vecini frumoşi. Şi-a găsit locul în dreapta unui cartier de furnici şi după ce şi-a scos cu grijă apartamentele din bocceluţa şi le-a aranjat meticulos, au ieşit împreună la o savarină.
Acum a încărunţit şi şi-a luat în serios rolul de bunic- în fiecare seară mă întâmpină zâmbind pe sub mustăţi şi la o cană de ceai cu rom îmi spune câte o poveste din tinereţe. În dimineţile zgomotoase mă învaţă să nu mă supăr pe bătrâneii certăreţi de deasupra pentru că ei de fapt au un limbaj secret şi se iubesc, doar că timpul se mai joacă uneori cu ei şi-i face să uite.
De câteva zile aşteaptă cu nerăbdare sfârşitul de săptămână: are planuită o partidă de golf şi un joc de bridge cu prieteni din tinereţe.