Ne jucăm seara, înainte de culcare, în patul mare de baldachin, ne prefacem că ne pierdem unul de altul, dar ne regăsim mereu în spatele pernelor. Ne spunem poveşti cu rândul atunci când camera ni se pare prea rece şi nu avem aşternuturi pentru a ne acoperi.
Punem în scenă piese de teatru în care avem mereu rolurile principale, jucăm în situaţii stranii sau absurde, pline de un dramatism prea bizar pentru a le găsi un sens.
Ne punem la ochi fâşii de mătase neagră, pentru a învăţa să trăim unul fără celălalt, dar ştim că pe întuneric amândoi trişăm.