Am eu o teorie privitoare la vecini, care mi-a făcut viaţa mult mai frumoasă. În loc să mă mai supăr de fiecare dată când fac ceva urât am decis să le acord a doua şansă şi să privesc dincolo de aerul lor morocănos. Şi bine am făcut pentru că răbdarea mi-a fost răsplătită din plin!
N-aş mai putea privi acum decât cu înţelegere la muncitorii gălăgioşi de peste drum care sunt doar nişte artişti complecşi cu viziuni diferite. Nu e de mirare că fiecare şi-a lăsat amprenta pe câte două-trei apartamente, iar acum blocul arată ca o cutie de bomboane de marţipan. Ba chiar, dacă plouă şi afară e întunecat mă pot binedispune instant privind la curcubeul de vis-á-vis.
Acum plătitul întreţinerii a devenit o întreagă aventură. Am descoperit că moşuleţul zgribulit şi mai mereu îmbufnat este de fapt urmaşul lui Indiana Jones. E mereu baricadat la subsol cu capul afundat în hărţi şi papirusuri vechi, iar mormăiturile pe care le aud din când în când sunt doar pasaje secrete din limbi de mult apuse.
Nici cuplul de bătrânei certăreţi de sub mine nu imi mai deranjază dimineţile atât de tare. Ei sunt de fapt personaje uitate dintr-o poveste mai veche a fraţilor Grimm. Pentru că se iubeau foarte mult au stârnit gelozia unei vrăjitoare îndrăgostite în secret de prinţ şi astfel au fost blestemaţi ca toate cuvintele de dragoste pe care şi le vor rosti să se prefacă în ţipete.
Ţineţi minte căţelul mic şi iritant din apartamentul de peste drum care se găsea să latre în fiecare noapte înainte de culcare? Ei bine e îndrăgostit şi autodidact! S-a amorezat atât de tare, încât a decis să înveţe să cânte o serenadă iubitei sale. Acum sunt împreună şi plănuiesc să-şi cumpere o casă la ţară.
Vă întrebaţi probabil care e povestea vecinilor de deasupra, care de două săptămâni în continuu, de dimineaţa şi până seara ţin concerte de bormaşină în regim allegro-criminal. Ei sunt doar idioţi.
0 comentarii:
Post a Comment