Furnica

Şi ai pornit curajoasă în călatorie, în ciuda avertismentelor alor tăi.

Ţi-ai luat doar un rucsac cu firmituri şi un sac de dormit pentru când aveai să ajungi la încheietură. 

Ai început cu degetele şi ai patinat pe şanţurile din amprente; le-ai luat pe toate la rând şi le-ai alintat cum te-ai priceput tu mai bine..

Apoi ai înaintat curajoasă spre palmă, trecându-ţi picioruşele cu grijă peste liniile ce acopereau degetul de la un capăt la altul. La un moment dat te-ai oprit la inelar şi fascinată de aluniţa pe care ai găsit-o ai rămas admirând-o până spre apus.

Când s-a întunecat de-a binelea, te-ai adăpostit în podul palmei şi-mi priveai tăcută poveştile cum se depănau una după alta.

Zorii te-au găsit înaintând cu paşi mărunţi pe ramificaţiile liniei vieţii şi când în sfârşit ai atins inelul încheieturii ai uitat pentru o clipă de tine şi de lume. Nu ţi-ai dat seama că ţineai cu dinţii de moment, iar eu, distras de-nţepătură, ţi-am făcut vânt, înjurând printre dinţi micuţa pată roşie cu care mă pricopsisem.